Cadrul geografic

Referitor la aşezarea geografică, comuna Sîntimbru este situată în partea central-vestică a României. În cadrul judeţului Alba ocupă o poziţie centrală, uşor nord-estică, la 12 km nord de reşedinţa acestuia, municipiul Alba Iulia. Se învecinează la nord cu oraşul Teiuş, cu comunele Galda de Jos la nord-vest, Ighiu la vest, Mihalţ la nord-est, Berghin la sud-est, Ciugud la sud, iar la sud-vest cu municipiul Alba Iulia.

Comuna, ca unitate administrativă, este alcătuită din cinci sate: Sîntimbru, cu 1292 locuitori, reşedinţa comunei, Galtiu la 1,0 km cu 478 locuitori, Coşlariu la 3,0 km cu cu 406 locuitori, pe malul drept al Mureşului, iar pe malul stâng, Totoi la 4,0 km cu 554 locuitori, Dumitra la 6,0 km cu 112 locuitori.

Suprafaţa şi structura teritoriului se prezintă astfel:

SUPRAFAŢA COMUNEI  44,28 km

Agricol 3576 ha
Arabil 2237 ha
Păşuni şi fâneţe naturale 1272 ha
Vii 51 ha
Livezi 16 ha
Păduri 269 ha
Neproductiv 83 ha
Drumuri comunale 182 ha
Ape 215 ha
Curţi şi clădiri 162 ha

Comuna Sîntimbru este situată în Podişul Transilvaniei, la extremitatea sa cea mai vestică, în culoarul depresionar Alba Iulia-Turda, orientat pe direcţia N-NE-S-SV, prezentându-se sub forma unei depresiuni de contact pe axa unui larg sinclinal paralel cu zona montană din vestul său.

Acest culoar este străjuit de zone geomorfologice mai înalte, Dealul Bilag la vest şi Podişul Secaşelor la est, între care se află lunca şi terasele Mureşului. Altitudinile sunt variabile: 222,3 m în Lunca Mureşului şi 442,6 m în Dealul Bilag.

Pe teritoriul comunei se identifică ca unităţi geomorfologice lunca şi terasele Mureşului, Dealul Bilag şi Podişul Secaşelor.

Lunca Mureşului ocupă ce mai mare suprafaţă din teritoriul comunei(satele Coşlariu şi Galtiu, şi o parte a satelor Sîntimbru şi Totoi). În ceea ce priveşte procesele actuale din  albia minoră şi din luncă, acestea sunt variate, în funcţie de debitul râului, panta râului şi a luncii, forma şi dimensiunile albiei minore. Panta de curgere este redusă, având în general valori sub 1%. În ce priveşte regimul nivelurilor apei din râu, se reţine existenţa a două perioade cu niveluri ridicate, luna martie şi mai, precum şi o perioadă cu niveluri scăzute, vara.

Lunca se dezvoltă pe ambele maluri ale râului Mureş cu extindere maximă în zona satului Galtiu. Dintre cele opt terase ale Mureşului identificate pe teritoriul comunei se individualizează două: terasă I şi terasa a II-a, ambele de vârstă pleistocenă.

Dealul Bilag reprezintă un ax anticlinal, rezultat în urma unui ultim efort de înălţare a Apusenilor Sudici, care au antrenat cu ei colţul de sud-vest al Depresiunii Transilvane pe aliniamentul Şard-Oiejdea-Blaj, într-o mişcare de cutare şi ridicare.

Podişul Secaşelor constituie treapta cea mai coborâtă nu numai a Podişului Tîrnavelor ci şi a întregului Podiş al Transilvaniei. Pe teritoriul comunei este prezentă marginea lui nord-vestică. Are aspectul unui platou suspendat, cu o suprafaţă uşor vălurită, pe teritoriul satului Dumitra şi, în parte, la Totoi. Zona de tranziţie spre Podişul Secaşelor îmbracă aspectul unei câmpii fragmentate, formată prin netezirea policiclică a depozitelor piemontane.

Teritoriul comunei este încadrat în sectorul de climă continental-moderată de dealuri şi podişuri joase, cu evidente fenomene de fohn.

Relieful şi nuanţa de excesivitate a climatului se reflectă direct în alcătuirea vegetaţiei şi a solurilor. Speciile florei spontane sunt reprezentate prin pădurile de stejar(Quercus robur), arţar (Acer platanoides), carpen (Carpinus betulus) şi jurastrul (Acer canrpestre), alături de care întâlnim arbuşti ca: lemnul câinesc, porumbar, corn, alunul, socul, măcieşul şi alţii. Pădurea cu vegetaţia ei, o întâlnim pe teritoriul satelor Totoi şi Dumitra, în celelalte sate lipsind, aici întâlnim în mod izolat diverşi arbuşti. În zonele defrişate, neocupate de culturile permanente, întâlnim vegetaţia specifică păşunilor şi fâneţelor.

Fauna specifică este cea a biotipului de silvostepă, în care predomină iepurele, dihorul, nevăstuica, vulpea, alături de care întâlnim căpriorul, veveriţa, lupul, mistreţul. Apele Mureşului aparţin zonei scobarului, pe lângă care se mai întâlnesc cleanul, morunaşul, mreana, obleţul, ştiuca, crapul.

 

Aspecte geologice

Prin geneza si alcatuire geologica, urmata de actiunea factorilor subarieni. Depresiunea  Transilvaniei  este  pusa in evidenta, ca  unitate geologica-structurala, de arcul Carpatilor Romanesti iar din punct de vedere orografic este formata dintr-un podis, ca unitate centrala, marginit de depresiuni si dealuri submontane, ca unitate marginala.

Culuarul Alba Iulia – Turda , unde este situata si comuna noastra face parte din zona marginala vestica a  Depresiunii  Transilvaniei.

Rocile care contribuie la structura zonei sunt reprezentate prin marne, argile si nisipuri miocene. Structura geologica a generat forme de relief domoale si puturi  accesibile prin deschideri de suprafata. Formatiunile cuatermale sunt prezentate  aproape peste tot. Cuatermalul prezinta interes economic prin nisipurile si pietrisurile din zonele de terase si lunci, precum si a solurilor fertile pe care le-a dezvoltat.

 

Relieful

Comuna Sintimbru este situate in Depresiunea Transilvaniei, la extremitatea sa cea mai vestica, in culoarul depresionar Alba Iulia – Turda, orientat pe directia  N-NE → S-SV, prezentandu-se sub forma  unei depresiuni de contact pe axa unui larg sinclinal  paralel cu zona montana din vestul sau.

Acest culoar strajuit de zone geomorfologice mai inalte, Dealul  Bilag la vest si  Podisul  Secaselor la est , intre care se afla Lunca si terasele Muresului , mai bine dezvoltate pe partea dreapta.

Lunca Muresului ocupa cea mai mare suprafata din teritoriul comunei (satele Coslariu si Galtiu si o parte a satelor Sintimbru si Totoi). In ceea ce priveste procesele actuale din albia minora si din lunca, acestea sunt variate in functie de debitul raului, panta raului si a luncii, forma si dimensiunile albiei minore. Panta de curgere este redusa, avand in general valori sub 1°/º.  In ce priveste  nivelul apei din rau, se retine existenta a doua perioade cu niveluri ridicate, luna martie si mai, precum si o perioada cu niveluri scazute vara.

Albia minora este marginita de maluri putin inalte,1,0-1,5 m, in sectorul confluentei cu Tarnava, incat la cresterea debitului, in urma topirii zapezii, ghetei sau ploilor indelungate apa se revarsa in albia majora afectand culturile agricole si vetrele satelor aflate in lunca.

Dintre procesele din albia minora,cel mai pregnant este meandrarea, indicele de sinuazitate fiind de 2,5. Muresul are meandre largi, evaluate sub forma literei ,,M”. In albia minora sunt bine evidentiate formatiunile sub forma de bancuri de nisip.

Lunca se dezvolta pe ambele maluri ale raului Mures, cu extindere maxima (>3 km) in zona satului Galtiu. Procesele din lunca sunt mai reduse si au amploare mai mare in timpul inundatiilor, cum au fost in 1970  si 1975. La contactul luncii cu terasele si versantii se continua procesul de acumulare a materialelor spalate si transportate de pe versanti. Cele mai inseminate modificari in cadrul luncii le produce omul prin depuneri de reziduri si drumuri.

Dintre cele 8 terase ale Muresului identificate pe teritoriul comunei se idividualizeaza doua: terasa I si a II-a, ambele de varsta pleistocena.

Terasa I (3-6 m,altitudine relative, 225-230 m, altitudine absoluta ) o intalnim pe ambele parti ale Muresului, mai bine dezvoltata in partea de vest a satului Sintimbru. Latimea variaza intre 300-600 metri, terminandu-se spre lunca cu un versant a carui  declivitate marcheza 12º-16º. Diferenta de nivel dintre lunca si terasa este de 5-6 m.

Terasa a II-a (8-12 m, altitudine relativa 230-240 m altitudine absoluta) se intalneste numai pe dreapta  Muresului in  partea de NV a satului Sintimbru. Ea domina terasa fiind anterioara cu 4-5 m, versantul de trecere fiind destul de ingust, avand o panta de 6°-10°.

Dealul Bilag  reprezinta un ax anticlinal ,rezultat in urma unui efort de inaltare a Apusenilor Sudici, care au antrenat cu ei coltul de Sud-vest al Depresiunii Transilvaniei pe aliniamentul Sard-Oiejdea-Blaj intr-o miscare de cutare si ridicare. Acest fragment are in partea vestica o structura geologica asemanatoare podisului, reprezentand jocul pe verticala al fortelor tectonice care au dus la o inaltare de tip ,,horst” inconjurat pe linii de un culoar de tip ,,graben’’. Ca elemente ale relifului structural apar crestele. Frunti-le acestora sunt afectate de alunecari de teren. Prezente sunt de asemenea fenomenele de spalare a solului, mai ales pe versantii cu declivitate mai mare de 15° si neacoperit de vegetatie ierboasa.

Alunecarile de teren constituie una din trasaturile Dealului Bilag. Acestea sunt determinate de structura geologica constitutiva dintr-o alternativa de marne si nisipuri (Paraul Iovului si Valea Bilagului),defrisarea suprafetelor cu padure din partea de est si ploile abundente din unele perioade ale anului.

Podisul Secaselor constituie treapta cea mai coborata nu numai a Podisului Tarnavelor ci si a intregului Podisului Tarna-velor ci si a Transilvaniei (300-500).Pe teritoriul comunei este prezenta marginea din nord-vestica. Are aspectul unui platou suspendat, cu o suprafata usor valurita, pe teritoriul satului Dumitra  si in parte, la Totoi. Zona de tranzitie spre Podisul Secaselor imbraca aspectul unei campii fragmentate, formata prin netezirea policiclica a depozitelor presmontane.

 

Clima

Temperatura medie anuala este de 10° C, cea mai scazuta fiind in luna ianuarie (-2,7° C) iar cea mai ridicata in iulie (media +20,7°C). Precipitatiile atmosferice se caracterizeaza prin valori usor deficitare, media anuala fiind de 537 mm. Acest lucru este determinat de influente nord-estice si de cele de fohnizare a aerului.

Perioada de maxim pluviometric se inregistreaza in intervalul  mai-iunie-iulie (155,5 mm media), iar perioada minima in luna februarie (un pic peste 21 mm). Numarul mediu al zilelor cu ninsoare este  de 22 de zile, stratul de zapada  sustinandu-se la sol circa 45 zile anual.

 

Hidrografie

Principalul curs de apa este Muresul. Intre Coslariu si Sintimbru, valea Muresului este larga, formand un adevarat basinet cu extensiunea  maxima a luncii, iar intre Sintimbru si Barabant se ingusteaza datorita Dealului Bilag si Podisului Secaselor.

Lunca prezinta o morfologie speciala cu meandre si belcuige. Debitul mediu multianual este de 110m³/s . Cel mai mare volum, al scurgerii se realizeaza   la sfarsitul  iernii si inceputul primaverii. Debite maxime se produc in aprilie, mai,iunie (178m³/s, 109 m³/s, 114m³/s), iar cele mai scazute in iulie, august, septembrie (48,8 m³/s, 27,9 m³/s, 27,2m³/s). Debitul cel mai mare s-a produs in 15 mai 1970-2450m³/s. Principalii afluenti ai Muresului sunt:Tarnava, pe partea stanga si Galda, pe partea dreapta.

 

Vegetatia

Speciile florei spontane sunt reprezentate prin padurile de stejar, artar, carpen si jugastrul, alaturi de care intalnim  arbusti ca: lemnul cainesc, porumbar, alunul, socul, maciesul. Padurea cu vegetatia ei, o intalnim pe teritoriul satelor Totoi si Dumitra, iar in celelalte sate intalnim in mod izolat diferiti arbusti.

In zonele defrisate, neocupate de culturile permanente, intalnim vegetatia specifica pasunilor si fanetelor. Defrisarea padurii din timpuri stravechi de pe Dealul Bilag, a dus la aparitia  pajistilor alcatuite din paiusuri. Pe versantii afectati de eroziuni, covorul vegetal a fost distrus favorizand extinderea pajistilor de balboasa, cu valoare nutritive scazuta.

In zona de lunca se dezvolta o vegetatie alboreasca din salcii, rachite si plopi. Pajistile sunt alcatuite din iarba campului, firuta, pir, rogoz, specii de trifoi.

  • Pericole naturale:

- Inundatiile Muresului din anii 1857, 1875, 1887, 1893, 1933, marile inundatii din 1970, 1975 si cele destul de frecvente dupa 1990. In prezent au loc in comuna lucrari de indiguiri, adancirea albiei raului Galda si si consolidarea malurilor.

-Alunecarile de teren de pe Dealul Bilag, se impun lucrari de hidroamelioratii si impadurirea versantilor estici.

 

Fauna

Fauna specifica este cea specifica biotopului de silvostepa, in care predomina iepurele, dihorul, nevastuica, vulpea, capriorul, veverita, lupul, mistretul. Dintre pasari, frecvent este fazanul. Zonele de lunca si Dealul Bilag sunt sarace in fauna din cauza activitatii omenesti si culturilor. Apele Muresului apartin zonei scobarului. Se mai intalnesc cleanul, morunasul, mreana, stiuca, crapul.

 

Solurile

In zona deluroasa sunt prezente solurile cambice: brune emnezobazice, brune si brune podzolite. Formarea lor este legata de roca-mama bogata in baze. Materialul  parental  predominant il constituie luturile roscate, gresii, argile, marne. Aceste soluri se intalnesc sub padure si pajistile naturale. Pe Dealul Bilag, acolo unde panta  este mai  mare de 10°, sunt  amenintate de  eroziune si alunecari de teren, datorita pasunatului excesiv si lipsei vegetatiei arborilor. In lunca Muresului intalnim solurile aluvionare, bogate in substante organice, cu un orizont gros de humus, fiind favorabile culturilor de cereale (porumb, grau, orz, orzoaica si legume).